Hey, nu știu dacă ai citit nașterile mele!
Bun, îți voi povești puțîn despre ele, pe scurt.
Prima mea naștere a fost una instinctivă, scurtă și am procedat așa cum trupul m-a ghidat, așa cum de altfel, le învăț pe mame acum să reacționeze.
A două naștere a fost în era echografului și mi s-a indus frică de a avea un copil cu greutate mare la naștere, drept urmare am avut parte de o inducere a travaliului pe care am perceput-o traumatizantă, drept urmare când am rămas însărcinată a treia oară, planul inițial a fost cezariană pentru a nu mai trece prin ceea ce am trecut a două oară.
Așadar, în anul 2006 când eram însărcinată cu al treilea copil, deja informația începuse să între în țară noastră pe forumuri iar noi aveam acces la informații din afară țării.
Alegerea cezarienei nu mi-a dat o stare de confort, drept urmare căutăm locuri cu informații valabile și mai mult, îmi spuneam,
„Ce mi-aș dori să fie o școală a mamei, unde femeile însărcinate să meargă și să vorbească despre fricile lor!”
Eram cadru medical și-mi spuneam că știu destule despre naștere că să recunosc că mi-e frică de naștere, iar ideea de psiholog abia intră în România și nu credeam că am nevoie cu adevărat acum în sarcina că să-mi înving fricile.
Dar gândul,
„Și dacă era o școală a mamei unde să merg, nu-mi dădea pace!”
Și iată-mă născând natural, venind acasă cu acei hormoni mama tigru, și mi-am spus:
„La 34 de ani voi face cu adevărat ceea ce-mi place! Îmi place să lucrez cu femeile însărcinate și cu mămicile””
Drept urmare m-am înscris la facultatea de Psihologie și am găsit soluția pentru Școală Mamei la care visam Lamaze Internațional.
Nu știam cu adevărat ce înseamnă Lamaze, știam că este o metodă de naștere consacrată în America care are la baza anumite respirații.
Primul contact cu metodă Lamaze
2008 cu Geo care avea 9 luni și era alăptat, mă îndrept spre București împreună cu soțul meu pentru formarea în România.
Formarea Lamaze pentru mine a însemnat o cale cu totul nouă, am trăit sentimente contradictorii, sentimente, gen „Uau, știam, asta! Am simțit!”
Cert este că am deschis noi drumuri și am aflat că multe practici pe care le uzităm că și cadre medicale în România nu aveau beneficii pentru experiență nașterii și a alăptării a mamei, copilului cât și beneficii pentru familie pe termen lung.
Am fost captivată cu totul să aflu cum anumite practici, gesturi simple, vorbe, pot influență femeia care naște.
Am intelesca multe instincte ale femeilor s-au pierdut pe măsură ce nașterea s-a mutat în spital, cum dorința de a menține un travaliu în limite „corecte” influențează încrederea sau mai degrabă scade încrederea în capacitatea trupului femeii de a ști singur ce are de făcut!
Pentru mine, Lamaze Internațional a deschis o poartă către o căutare cât mai profundă a psihicului femeii, a aspectelor medicale, emoționale, hormonale în tot ceea ce privește sarcina, nașterea, alăptarea că și normalitate, că tranziție intuitivă.
Studiile pe care Lamaze Internațional le susține, m-au făcut să-mi doresc să aflu ce influențează femeia care naște, ce o îndepărtează de drumul ei firesc, acela dictat de instincte.
Asfel am ajuns să studiem întreagă activitate medicală care se întâmplă în acest proces al sarcinii, nașterii și alăptării și cum prea multe influențe medicale, întrețîn acest proces al neîncrederii femeii în capacitatea ei de a naște și de a alăpta, cum este influențat instinctul feminin!
Citește în rândurile următoare cum experiență sarcinii poate fi influențată de experiențele medicale și emoționale.
Dacă și tu îți dorești să devii Educator prenatal pentru naștere și alăptare, citește cum am început eu în România.