In anul 1991 am incheiat studiile liceului Sanitar si am avut pasiune pentru pediatrie, drept urmare am lucrat in cadrul stagiului de practica obligatoriu in cadrul sectiilor de Neonatologie si Pediatrie a Spitalului Judetean Tulcea, cat si in sectia de Prematuri si Distrofici.
Ulterior, am ales sa lucrez in comuna Murighiol ca asistenta pediatra, in cadrul dispensarului comunal. A merge zilnic la nou nascuti si copiii care aveau probleme medicale reprezenta normalitatea in acea perioada, mai ales ca era iarna cand accesul la dispensar al mamelor era usor ingreunat.
Dupa nasterea primei mele fete, Catalina, am lucrat in cadrul dispensarului nr.8 de pe strada Pacii, Tulcea. Din anul 1994 pana in anul 1999, la nasterea celui de-al doilea fiu, am practicat cu placere aceasta profesie in cadrul dispensarului.
In acea vremea normalitatea era ca asistenta pediatra impreuna cu moasa sa viziteze nou nascutul pana la varsta de 40 de zile. Exista un sistem bine structurat.
In ziua externarii din maternitate, asistenta sefa a sectiei de Nou Nascuti suna dispensarul teritorial unde era arondata mama care se externa si ni se comunicau datele importante, inclusiv: problemele medicale (prematuritate, nou nascuti spitalizati in sectia de terapie intensiva), probleme materne, probleme sociale.
Una dintre asistentele pediatre a dispensarului era delegata sa preia fisele nou nascutilor din cadrul sectiei Neonatologie.
In acest fel exista o triere corecta a cazurilor speciale medicale si sociale iar in functie de aceste situatii in ziua externarii sau a doua zi ne prezentam la domiciliul lauzei pentru consult si pentru a o ajuta in ceea ce priveste alaptarea, pentru a oferi sfaturile esentiale in alaptare, respectiv recomandari cu privire la ingrijirea nou nascutului: toaleta bontului ombilical, a ochilor, urechilor, a pielii, a zonei fesiere, respectiv baita bebelusului, cum sa creeze mediul corespunzator pentru siguranta copilului la domiciliu.
Problemele in alaptare erau semnalate, iar mama era ajutata in ziua externarii, respectiv a doua zi si zilnic in prima saptamana, ulterior vizitele erau la doua zile, apoi la trei zile pana la varsta de patruzeci de zile. Situatiile speciale erau urmarite viguros fara a se tine cont de un program.
Acest sistem de urmarire a mamei si copilului l-am preluat ca fiind normal si l-am acceptat fara sa am vreo povara sau vreo preferinta in a-mi exercita rolul de asistenta pediatra in cabinetul medical alaturi de medicul pediatru cu care lucram si colegele mele, fie ca era cabinet sau teren.
Chiar exista o regula: ultimul incadrat prelua zona cea mai indepartata unde existau cele mai multe cazuri sociale. Pentru mine nu a contat acest aspect. Imi placea mersul pe jos si cunosteam toate familiile din teritoriu, ma simteam in vizita si cu bucurie primita in casele lor de catre mamicile care abia nascusera.
Ii vedeam pe micuti crescand si ii stiam de la nastere pana la scoala. A fost o experienta placuta pe care am integrat-o foarte frumos si datorita spiritului unui oras mic, Tulcea, unde aproape toti oamenii se cunosc, isi zambesc, se respecta.
Aceasta era normalitatea mea si normalitatea mamicilor cu care lucram. Putine erau cele care administrau formula de lapte fiindca vizitele dese si sprijinul unui cadru medical care sustine alaptarea nu numai datorita conceptului biologic ci si datorita rezultatelor pe care le-am vazut in timp, urmarind copiii crescand care nu vizitau dispensarul pentru boli respiratorii, digestive, alergii.
Aceasta experienta am vrut sa o repliez ulterior in relatie cu mama si nou nascutul, fiindca incepand cu anul 1999, o data cu reinventarea sistemului de urmarire la domiciliu preluat de medicului de familie, nu a mai existat o legatura intre sectiile de Neonatologie si medicii de familie, nu a mai existat urmarirea asiduua a nou nascutului si a lauzei la domiciliu si mai mult, medicul pediatru urmarea acum toata familia, iar medicul generalist urmarea acum si nou nascutii.
Si, iata, cum s-a perimat un sistem care functiona, iar lauzele nu au mai primit indrumarea zi de zi, medicii de familie si asistentele lor au devenit mult prea aglomerati datorita multelor evidente pe care trebuiau sa le tina si sa le raporteze. Iar mamele au ramas debusolate!
Din anul 1999 m-am retras din cadrul dispensarului, dupa nasterea celui de-al doilea fiu si nu am lucrat in sistemul „medic de familie” fiindca am simtit ca locul meu este alaturi de nou nascut / lauza, sugar / mama.
Ulterior, informatiile pe care le-am dobandit in aceasta experienta benefica pentru mame si copii am repliat-o in cadrul vizitelor la domiciliu pe care le realizez din anul 2009 dupa ce m-am specialiazat ca educator prenatal Lamaze, sustinand mama si copilul cu un bogat bagaj informational despre sarcina, nastere, lauzie, alaptare, diversificare si sprijin emotional dobandit in urma specializarii internationale Lamaze, printre primele specialiste certificate in acest domeniu din Romania, dar si cu increderea, experienta medicala si dexteritatea pe care le aveam in relatie cu nenumaratii nou nascuti si sugari cu care am intrat in contact profesional.
In anul 2010 cand m-am anjagajat in Spitalul Privat Isis ( in prezent Armonia Hospital) am contribuit la dezvoltarea programului „Prima vizita”, unde realizam prima vizita la domiciliul mamicilor care se externau din maternitate. Le sustineam in alaptare, le invatam principiile de baza pentru ingrijirile primordiale imediat dupa externarea din maternitate (respectiv baita bebelusului), dupa care tineam legatura telefonic cu mamicile inscrise in program oferindu-le sprijin in alaptare si sustinere in ingrijirea nou nascutilor.
Experienta acumulata in cadrul dispensarului teritorial am repliat-o si am adaptat-o mereu conform certificarilor obtinute de-a lungul anilor ce au urmat.
Am lucrat in cadrul Sectiei de Neonatologie a Spitalului de Urgenta Galati si a Spitalului Privat Isis ( Armonia Hospital)
Experientele cu nou nascutii prematuri, situatiile speciale, cazurile urmarite in sectiile de terapie intensiva mi-au creat abilitatea de a lucra la domiciliu cu nou nascutii si sugarii care au trecut prin situatiile de mai sus, realizand un plan personalizat in alaptare tinand cont de potenta nou nascutului, fara a periclita starea de sanatate a nou nascutului/sugarului.
Miile de situatii speciale in alaptare, milioanele de atasari la san pe care le-am realizat de-a lungul celor 30 de ani de insotire a nou nascutului si sugar mi-au oferit abilitatea de atasa cu usurinta copiii la san.
Ulterior am constatat ca exista o dexteritate datorata simtului tactil dezvoltat pe care-l posed (simt sa scriu aceasta informatie in cazul in care te regasesti in povestea mea si iti doresti sa devii consultant in lactatie/educator in lactatie), dar si a determinarii, a credintei de nestramutat: „Se poate!”
Cazurile dificile intotdeauna le-am perceput ca si provocari fiindca intotdeauna am crezut ca fiecare pui este capabil sa se ataseze la sanul mamei lui, dar exista doar piedici, iar rolul meu este sa depistez aceste piedici ( fizice, emotionale, procedurale), sa gasesc solutii si ulterior sa ajut mama sa deprinda si ea abilitatea de a reusi singura.
Pe masura ce nivelul informatiilor mele a crescut, impletita cu experienta cazurilor dificile rezolvate, am capatat acea credinta ferma:
„Fiecare pui se poate atasa la sanul mamei sale!”
De-a lungul timpului am oferit din invatatura mea altor cadre medicale care s-au angajat in sectiile in care lucram, am efectuat cursuri de pregatire pentru cadre medicale, am sustinut conferinte pentru parinti si specialisti, am sprijinit in formarea altor consultanti in lactatie IBCLC.
Daca esti mamica sau tatic si ai citit articolul, te invit sa afli cum te pot ajuta in toate etapele dezvoltarii tale incepand din timpul sarcinii pana cand alegi sa intarci micutul.
Iar daca esti in acest domeniu deja sau te gandesti sa devii specialist in acest domeniu fiindca simti ca poti ajuta si tu alti bebelusi si mamici,
Hai, sa afli mai multe despre consultantii in lactatie certificati international (IBCLC)
